se aud pasii cutremuratori
si sunetul scuipatului cum tasneste din gura
si agale mai nimereste cate-o piatra
sau asa mai rar, de ajunge pan' pe zgura
bate vantul, bate ochiul,
pan' la oi, vaci si cacat,
bate toiagul in pamantul fertil deja
de la atat scuipat.
mult a mers badea asta,
mult ii s-a scuturat pamantul sub picioare
mai multe ii se scuturau genunchii
reumatismul dadea deja pe dinafara.
si vasile il cheama pe eroul nostru
si "oai, sa-mi bag!!" e povestea lui,
deja arhicunoscuta printre oi si bovine,
cele din urma fiindu-i vecine.
si cum sta vasile'al nostru
mestecandu-si flegma prin gura
ca deh, dintii nu-i mai avea,
vede el asa o data o lumina mare, venind de dupa zgura.
"ce sa fie' colo oare?
tocmai la mine in cacastoare"
sta si gandeste al nostru cioban...
sau probabil doar sta, se intelege, era ardelean.
si se ridica, asemeni unui titan batran
si se misca agale spre lumina,
da la o parte frunzele de nebunele
si ce vede?... o basina.
o ciudatentie, rotunda ca un ou
ce pluteste la o schioapa de pamant
si are doua maini si 3 picioare
sau, ce e a treia atarnand?
si e aurie, oau, ce frumos
sclipeste in ochii lui vasile ca un giuvaier
pe loc, badea e vrajit fara prisos
si pune mana sa ieie.
si cum ii ajunge degetul zbarcit de atat scarpinat la... ceafa
poc!!! cade secerat de o putere,
pe pamantul rece dar fertil, el plonjeaza,
nu mai stie nimic de el, nici ca s-ar chinui sa stie.
roua diminetii ii mangaie fata zbarcita de lut,
sau o fi vreo vaca de-l linge
sau un cal de se pisa,
hai ca acum chiar e prea mult.
in fine, se trezeste vasilica,
isi cauta ciomagul si basca de bozgor,
asta-i luata de la talcioc pe 3 banuti,
si da sa se bezmeticeasca si sa plece pe ogor.
isi vine in firea, cauta cu privirea basina,
aia, ia-o de unde nu-i.
la care badea vasile " oai, sa-mi baaag.
asta da dracie" si pleaca spre sat, inapoi.
ajuns la poalele satului, intra in crajma" la curu iedului"
si cere raspicat " UN PAHAR CU LAPTE!"
"n-avem taica, decat din cutie." "atunci,
o cafea cu lapte cofeta daca se poate" "desigur, ciobane".
toata lumea se mira, badea vasile bea cafea,
cu lingurita si tot tacamul, pana si farfurioara o cerea.
"badita, ce-i cu tine? ne sperii. spune-ne ceva"
"dar ce va pot spune consatenii mei? imi imprumuta careva o tigareta?"
socati, oamenii de rand crizeaza,
" badita, ce-i cu tine? ce naiba ai patit?
te-a ajuns lumina cea aurie, aseara la asfintit?"
"DA!! ea, stiam ca nu era de a visa!"
" bade, de ce vorbesti cu noi asa de elevat?
esti cioban, da-o naibii, fii dracului doar cioban!"
linistea se lasa peste local, pardon crajma.
doar o musca se aude in fundal.
"musculita draga, te rog taci din trompa"
socati, toti tarani ies afara dand din gura:
" o innebunit vasile!!! o innebunit!!!"
"inculti rurali", murmura vasile si-si bea cafeluta mai departe linistit.
intr-un sfarsit, se indreapta spre casa,
pe drum culege niste viorele,
pentru marioara par a fi ele,
ca prea's dragute si miros frumos, parca-s de la iele.
in poarta cand ajunge, isi aseaza gulerul si cizmele
si bascuta de bozgor o arunca in gunoi sau ses.
intra in casa si pac!! il pocneste
marie ii calare pe matei, sau invers.
pe moment, vasile nu reactioneaza,
cei doi, sunt albi de spaima,
si de o data, vasile ameteste, se apuca de cap,
oai, cum totul pluteste, masa, scaunele, matei, marie.. MARIE????!?!?!
vasile cade secerat de durere,
propria-i nevasta, cu clopotarul satului pe dusumea,
o durere in inima el simte
si nu e de la ea.
si astfel moare vasile,
nu cu mana pe ceva asemeni lui dumitru,
ci din cauza cafelei, avea tensiune, chiar foarte mare
si astfel muri vasile, culturat pe ultimii pasii prin viata,
culturat din cauza besinii de aur,
a carei aparitie inca de nimeni inteleasa.
nota: aceasta creatie este un pamflet si trebuie tratat ca atare. nu a fost menit sa jigneasca pe cineva, eu personal nu cunosc nici un vasile, de aceea a fost acest nume luat. este o creatie scabroasa deci trebuie tratata si asa, nu este nimic discriminatoriu sau rasist sau mai stiu eu ce le fata la unii capul. multumesc
.jpg){kind=link}