Nu ca n-as baga ceva la bibilica momentan.. dar efectiv, buretele nu mai vrea, saturatie totala.. iar cand e saturatie, scade utilitatea... si satisfactia devine din ce in ce mai mica.. si cica nu's in stare sa zic ceva corect, economic vorbind.
In fine, nu de asta ma chinui eu acum... printre worduri si intertextualitati, sa scriu despre economie.. s'o dus, amin, economia ma'sii.. si am liniste cica inca 2 ani jumate.., ci.. ma gandeam sa va relatez o experienta de-a mea de azi:">.
Ajung acasa si intru pe mess, fericita dupa un ceai indelung cu Iulia care s-o saturat de mine .. cred ca, pana peste cap.. si primesc o invitatie, oau!!!, de la cine nu ma asteptam sa vorbeasca cu mine saptamana asta, in afara de trupa'business. Si eu, pleazna, am zis sa o onorez... Pe langa faptul ca m-am facut de mini cacao in direct, nah, cica ai emotii prima data..:)) ... saracii, ca sa scape de mine au zis ca e totul ok... uite, de asta imi place de oameni, sunt niste creaturi adorabile, mai mult nimic.
Si totusi, cum si de ce? De ce am ales sa merg cu ei.. si nu sa stau sa dorm dupa o jumate de noapte de scris teribil la morfologie? De ce? .. Pentru ca imi sunt dragi, amandoi, si ma simt bine in compania lor. Il mai pui si pe al3lea si al 4lea.. si incep sa ma intreb de ce nu's barbat feroce.. ca prea ma inteleg cu ei.. culmea, mai mult decat cu fetele, asa ceva, animal instinct:)).
Tot timpul m-am inteles bine cu baietii, de la gradi inca.. faceam planuri cum sa lovim fetele:)). Poate de asta sunt asa de porc cateodata, nu ca'mi lipseste feminitatea, e in dulap bine pusa pt vara, ma rog.. ca cica atunci e frumos sa porti decolteu, dar era morbid de amuzant sa le vezi cum sufera.. si si acum e la fel.. oare sunt misogina?
Ma intreb uneori .. daca as fi fost altfel, gen.. as fi aratat ca Pamela Anderson.. as mai fi facut aceleasi greseli.. sau as mai fi cunoscut astfel de oameni, buni sau rai? ... Pai, pentru un inceput, o persoana nu o mai intalneam, asta e clar.. in rest, n-as schimba nimic. Mi-am insiruit singura telurile, unele le-am atins, altele le voi atinge.. si asta imi ajunge. Am cunoscut oameni geniali numai buni de admirat.. si asta imi ajunge.
Mai stie careva momentele alea cand.. ne prosteau la scoala sau gradi sa facem poze ca iesim cu iepurasul, ca, chipurile, l-o prins si l-o indesat acolo? si sa zambim cat putem de frumos? Ce stiam noi atunci de dragoste? De cum e sa pierzi pe cineva drag.. sau sa cunosti pe cineva care sa te lase fara suflare..? Ce stiam noi atunci? ...
Acum, superficial, trecem prin viata, nu ne gandim ca altii daca ar avea ce avem noi, ar fi in al 9lea cer.. noi, nu.
Imi aduc aminte.. cum, pe la varsta de vreo 6 ani, in grupa pregatitoare eram, ce amintiri.. am observat ca leaganele se strica si noi nu suntem cei care fac asta..Si, astfel, ne-am pus la panda, sa vedem de ce este asa. Un prieten bun, nu mai stiu nimic de el.. ce vremuri.. s-a pus de paza la cancelarie, iar eu, cu inca un breaz din grupa mea, am luat maturile si ne-am pus pe asteptat. Nu stam mult, apar si raufacatorii, niste copii de clasa a 3a, cred.. veneau dupa scoala in curte, noi trebuia sa domrmim de mult.. dar, asa-i cu copii. Iam pandit, am iesit din gradinita.. si am sarit amandoi cu maturile in capul lor. Erau vreo 5, noi 2, jumatate din persoana lor.. ce masacru o iesit:)).
Alarmate de zgomot, educatoarele au tasnit din gradinita si ne-au cules de la gaturile lor.. si am mancat o mama de bataie.. 2 saptamani nu am mai iesit din gradinita.
Acum cateva zile am fost la gradinita sa vad cum mai merge.Totul zici ca s-a micsorat, ca si cum ar fi fost stropit cu ceva ce te face mic, usile care ziceai ca sunt de cetate medievala, acum eram la fel de inalta, paturile enorme, acum, zici ca erau niste mici banci.. si plin de copilandrii, plin!
Educatoarele nici nu m-am mai recunoscut, desi.. am facut cateva la vremea mea de am ramas celebra, la fel si in generala, la fel si in liceu.. si nici in facultate nu voi sta cuminte.. asta daca nu se darama saraca pana termin eu:).
Si ma intreb.. unde va fi umarul pe care acum plang.. si mana care acum ma tine de dupa umeri.. si vocea care imi spune" va fi bine", "vei trece" ... Vocea cea calda si aproape omorata de atata ura pentru ceilalti? Inainte nu o stiam, acum o ador, la fel ca orice atingere sau privire aruncata cateodata asa, in gluma.. imi va fi dor, la fel ca de intamplarile cretine care le faceam cand eram mica. Si ma voi uita in jur, voi vedea urlete de copii, culori de sentimente... iar pe tine timp, te voi pierde printre degete, uite asa....
De stat langa mine, nu va sta nimeni sa-ti tina locul.. si nici sa-mi repete vorbele tale, asta e clar. Si mi se pare ca las din partea mea, ca nu pot spune asta la restul, oricum sunt nepasatori, ca si tine.Vine o vreme in care totul din jurul tau iti ajunge ca o capcana de fier.. care se tot strange si tu, tot ce poti face, e sa-ti aduci aminte de cum ai cazut de pe punte direct in rau, de cum ai invelit in hartie igenica roz o masina intreaga, de cum ai dormit sub cerul liber, de cum ai tinut de mana primele tale sentimente, de cum le-ai dat drumu.. si de cum au zburat. Atat si nimic mai mult.. si stai si te gandesti" unde v-ati dus, caci v-am iubit, v'am ajutat sa cresteti si acum.. ati plecat, m-ati tradat."
Mai conteaza? Atata timp cat constiinta ta isi revine si fericirea ei isi spune cuvantul? atata timp cat lucrurile din ochii ei isi recapata formele si culoarea. si ea e lasata sa zambeasca din nou. Mai conteaza ca tu, ca persoana esti in plans amar? Nu, nimic nu mai conteaza.
Unde te-ai dus copilarie, cu prostiile tale cu tot si unde pleci adolescenta, deja trecuta de timp? De mine, cea care ti-a fost alaturi uiti, si totusi, importanta esti tu.
De facut nu mai pot face nimic, decat sa-ti stau alaturi si sa te ajut sa te racesti. Sa'ti mai dau o patura de idei, o cana de sunete si sa o bei pe nerasuflate. Ai face asa ceva pentru mine? Chiar daca stii ca e cel mai groaznic medicament acolo? Nu ai face si de aceea o beau eu.. si sper sa orbesc la mofturile voastre fara de capatai, la impresile altora eronate despre mine.. si sa devin rece ca tine, o amintire dintr-o gradinita indepartata, o scoala alba, un liceu de gheata.. si o viata de zapada.
Te iubesc si te voi iubi mereu ca pe o amintire... mai ales cand imi amintesc de matura aia cu care dadeam in stanga si dreapta... ce amintiri stricate.
No comments:
Post a Comment
hop si tu!