.

Românie, dulce țară, nu-ți ajung câți au trecut

Peste ale tale hotare ș-au furat tot ce-ai avut?

Călcând pe daci, uitând de lupi, pierzând sufletul furat

Încă-i ții la pieptu-ți hoții, oameni pentru spânzurat.

Basarabia, Bucovina, totul ți-a fost luat,

Fericirea din pieptu-ți ruptă și aruncată-n lung și lat.

Ți-au răpit speranța din pântec încă, fără milă,

Și-au îngropat-o în întuneric, în ultima minâ.

Te-au călcat în picioare, ți-au rupt visul în bucăți,

Cât vei mai putea oare minciuna să le-o ții în piept?

Trezește-te Românie, dulce țara de iubit,

cănd îți cântă copiii celor căzuți.