expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

22 September 2010

...

mi se pare ca totul e rece,
ca soarele e rece,
ploaia si stelele,
si ochii tai la fel,
cu ochelari cu tot.

mi se pare ca totul e pierdut,
incepand cu bocancii
pana la sireturile din par, totul.

fantasticul ne ocoleste,
zici ca suntem pe vreo raza.
ani lumina ne despart de lume,
visand la un moment notoriu,
in care lumea va fi rece.

plansul nu aduce ploaie,
ochelarii poate se vor uda de sentimente,
dar nimic mai mult.

mi se pare ca totul e verde,
asemeni unui mort de fluture devenind omida..
sau era invers,
cica viata e normala,
pana dai cu fundul de ea..

ti se pare ca ai uitat de rime,
de versuri, strofe sau poezi
cand totul e verde si rece in jurul tau.

pamantul are gust de uitare,
are miros de ganduri si sentimente pamanti,
cam cum arati tu cand dormi, pamanti's ochii,
buzele, nasul, obrajii si  imi amintesc
ca esti pamantiu cu totul.

plansul ti-e pamantiu,
la fel si viata
si stelele din jurul tau, pamantii sunt si ele.

lacrimi pamantii,
ochelari inchisi
intr-un borcan cu formol si capac,
te asteapta siguri in ea,
a ta viata bolnava de ura si suspin.


rahaturi, din toate persoanele din lumea asta, eu ar trebui sa inteleg aproape cel mai bine cand nu e nu. intelesul cu intelesul, observatul si acceptatul e cam cu cantec.
hmm, ce'i drept, nu poti obliga pe cineva sa faca ceva, impotriva vointei sale, mai ales ca acest lucru are vreo legatura cu mine.. am dreptate sau am dreptate?
nu simt o nevoie acuta de a avea pe cineva in minte, divin si non stop, irefutabil pana la infinit. nu, chiar nu simt. imi ajunge cel din dreapta respectiv stanga mea.. si asta fiind spus, declar inchis subiectul iubirilor interzise cu vazduhul. chiar inchise... ca, daca asa trebuie, asa va fi... si hocheistul marcheaza! citand din Platon si Goethe.. in versuri inca.. :))))))

No comments:

Facebook Blogger Plugin: By RNHckr.com

Post a Comment

hop si tu!