si ii radeau amorul si visele si plansul dupa acel miros de maci si tei..
si plangeau florile soarelui ca in ziua judecatii...
si radeau toti astrii cerestri pentru ceea ce tu ai pierdut
soare in ploaie, totul e pierdut
fulgi de nea asemeni unui sarut
iti ating fata dar tu te trezesti...
a fost un vis al unei mainii reci
uitat te uiti pe poteca ce pleaca in lume
dar tu inca tanjesti dupa ea
te uiti in urma-i cum rade
si spune.. tu nu ai fost asa ceva
poti sa iti pierzi in acel moment capul
sa uiti de toti si de toate...
parul nimeni nu ti-l va mai face..
sau hainele nimeni murdari...
esti uitat ca o haine...
in cruntul miros de naftalina dusa...
in dulapul cel vesnic de dupa usa..
intre cele 4 scanduri de catifea.
si plangeau amintirile dupa aceea umbra...
dupa acea vesnica pata de cafea
dupa acel "te iubesc" spus intr-o soapta....
dupa aceea ura sarita dintr-o stea
domdom
imi place poezia:)
ReplyDelete